Mica vedeta

Uh…maine am cel mai greu examen si mi-e greu sa invat. O sa-mi cam plang din cauza asta in pumni, insa am castigat lucruri mai valoroase pe parcurs. Mi-am redescoperit patima pentru dans. Imi cumpar o vestimentatie adecvata dupa examen si ma apuc de exersat. In sfarsit am reinceput sa ma simt bine in propriul trup si sa ma iubesc asa cum arat.

M-am impacat cu felul meu aerian de a fi si gafele cu care ii amuz pe amici. Am locul meu, sunt integrata printre ei si asta inseamna ca e perfect.

O alta descoperire: nu mai tanjesc dupa alinturi. Era deci adevarat ce imi spuneau cei din jur, sunt doar faze ale tineretii. Ma adaptez ca un cameleon si fac ravagii printre cunostinte. Mereu mi-a placut sa ies in evidenta, sa iau partea celor slabi si am fost extrem de sociabila. Ma simt bine in pielea mea, cu toate ca nu voi avea niciodata un loc intre tinerii cu interese elevate.

E bine ca am revenit in forta si ca am planuri clare, totusi nu sunt multumita de ce scriu aici. Ceva e in neregula in viata mea si promit ca o sa descopr ce in cel mai scurt timp. Blogul imi pare gol, sa vedem ce lipseste. Mi-e jena ca amicii l-ar citi…poate vor crede ca nu-mi pasa decat de mine. M-ar mai iubi cineva daca as fi perfecta? N-am timp acum insa de analize.

Ma dor ochii de ceva timp si am o stare de somnolenta continua, dar cred ca mai degraba simptomele fac parte din arsenalul scuze pentru a nu invata. Imi tremura mainile pe tastatura din cauza cafelei. Stiu ca fac greseli la tastat, dar asta face parte din stilul meu deocamdata. Am sa trec peste printr-un efort de autovointa, ca intotdeauna, si cu ajutorul norocului meu chior la examene sper ca va fi bine maine.

Tineti-mi pumnii dragii mei. Poopicei de la o mare zapacita:P.

Mi-am recitit blog-urile. Ce schimbare de atitudine, ma surprind placut chiar si pe mine. Sunt cu siguranta o norocoasa si zambesc din tot sufletul in momentul asta.

Mai am o trei mari calitati care ma scot la liman: capacitatea de a ma automotiva, lipsa fricii de necunoscut si capacitatea de a visa cu ochii deschisi.

Ador muzica, asta e terapia mea si chiar ma face sa vibrez, ma aduce intr-o stare de euforie. Cand dansez ma simt frumoasa, ma transpun intr-un personaj increzator, irezistibil.

Cu siguranta am o aura: frumusete interioara si exterioara. Prin empatia mea, si felul deschis de a ma exprima reusesc sa indepartez persoanele rele si necazurile. Cu fiecare an trec prin noi experiente si descopar tot mai mult ceea ce vreau. In momentul asta sunt pe culme si este grozav.

La un moment dat insa printesa de gheata se va topi, si nu o va face din automotivare, ci datorita unui factor extern, ce va depasi vointa sa. Insa pana atunci, imi dau placere chestiile materiale, micile aventuri extravagante si aprecierile prietenilor .

Am omis sa imi exprim cu adevarat iubirea pentru prietenii mei, imi dau o identitate si i-as ajuta oricand. Sper sa fim mereu impreuna.

Va imbratisez in seara asta dragii mei, si ma retrag in starea mea de bine .

Da … a venit vremea chefurilor din sesiune. Unul dupa altul, mari consumatoare de timp si resurse, ele sigura totusi adrenalina si contactul social dupa care tanjim. Patinoar, stand up comedy, club, cafenea, camin: am de unde alege.

Uf…am ajuns la o concluzie trista, trasa din propria-mi experienta: pe masura ce trece timpul, nu mai invat nimic din materiile predate la facultate. M-am obisnuit sa trisez, si examenele nu mai constituie o grija sau o emotie. Sunt intr-o stare de relaxare perpetua si de asemenea in cautare de noi ocupatii.

Joc… travian, si astfel mi-am facut cativa prieteni. O tipa chiar m-a convins sa merg cu ea la aerobic acvatic si ma simt chiar bine pentru asta. Ea e Nico si e o leoaica bataioasa, ca mine. Avem atat de multe in comun, ne anticipam vorbele, ne sprijinim si complotam impreuna.

Concluzie pentru mine: din tot ceea ce faci in viata poti obtine cate ceva valoros.

Ma uit… acum la mine, sunt atat de bine. Ma descurc minunat, am o stare fizica si psihica de zile mari, am amicii aproape si vad totul clar. Nu stiam daca voi reusi sa imi revin dupa depresie, dar iata ca sunt o invingatoare, ca intotdeauna.

Nu excelez … prin sclipire, ci prin perseverenta si determinare. Colegii ma vad speciala, ma simt dorita si chiar nu am ce sa-mi mai reprosez. Am semanat bine in jur si astept roadele, iar de persoanele care imi provocau dureri de cap m-am debarasat complet.

Promit ca… o sa memorez aceasta stare si ca nu mai permit nimanui sa ma altereze in partile bune si definitorii. Prefer o viata pe care sa simt ca o traiesc cu adevarat, vreau sa ma simt stapana pe mine si pe ceea ce fac. Oare cum am putut sa ma tradez pana acum?

Inca o lectie: schimbarile facute pentru altii aduc frustrare si te omoara in interior.

E clar …nu exista schimbari cu jumatati de masura, pentru ca suntem fiinte intregi, constituim un tot unitar, ca atare nu putem modifica o singura parte, ne schimbam in intregime.

Nota cu numarul trei: te accepti asa cum esti si sa te pui pe primul plan.

Concluzie: Da, nu pot vorbi decat despre mine… si ce daca?